Cu bicicleta de la Londra, sau de la Falticeni. Sau de la tata, pentru unii

Noi doua avem o regula. Orice s-ar intampla, bine , rau, mami afla prima. Nu ca mi-ar placea mie sau ca se si intampla asta mereu, dar asa vreau s-o invat, ca increderea se castiga si ca vorbele bune sunt acolo cand are nevoie. Nu ca dojeneala nu ar veni si ea daca ar fi cazul, da-mi place mie sa vorbesc frumos azi.

A venit la Londra, la locuinta lu’mami, i-a placut nemaipomenit. Ne-am dorit atat de tare, ne-am bucurat atat de mult, ne-am povestit de toate, ne-am vopsit unghiile cu puncte, ne-am facut tarte pe care am scris mesaje fericite cu pasta albastra, ne-am tinut in brate si ne-am mirosit, am dormit si ne-am trezit lipite, ne-am asemanat mai mult si ne-am minunat de cum ne mai cunoastem inca un pic.

Am jucat spanzuratoarea si am invatat ca sa joci de 74 de ori intr-o zi nu e chair atat de mult, am invatat ca asteptarea se masoara in bataile coditei unui pestisor de plastic, am jucat un fel de tenis cu palete de care n-am mai vazut, ne-am cumparat rochii si sandale, am cumparat stelute pentru prajituri si am gatit omleta cea de toate zilele.

A fost cel mai frumos, nu ne-am mai fi dezlipit, nici eu de ea, nici ea de mine. Si o sa mai fie.

Ne-a dus M la paradisul copiilor, a se intelege Toys’R’us, ne-a plimbat la mare, ne-a plimbat pe rauri, ne-a alergat si ne-am bucurat de tot, cu totul.

M este iubitul lui mami, cu care vacantele au fost la fel de frumoase si pana acum, dar asta de la Londra le-a cam intrecut pe toate. Lidia povesteste frumos despre copiii curiosi, insa prichindeii sunt uneori abrupti. Este domnul cu cercei tatal tau? Domnul cu masina aia cu stickere este tata? Am povestit si despre asta de cateva ori, si-mi spune ca unora le spune ca da, unora ca nu, ca doar ce stiu copiii. Pe unii ii striga din masina si le face cu mana, stie ca urmeaza si intrebarea.Stie foarte bine ce si cum, dar mai stie si ca poate oricand jongla cu ceea ce primeste inapoi in urma informatiilor pe care le da. Si asta ii convine.

Tata’su n-a fost in viata noastra niciodata, si ea nu-l vrea in a ei, poate nu curand, dar stie ca de fiecare data cand suntem cu M, ne bucuram cu totul, adormim uneori toti trei in acelasi pat, ne luam in brate si ne tinem acolo, ne jucam sau ne uitam la filme, oricum ar fi este cel mai bine. Ne pregatim suprize si daca ne intristam trebuie neaparat sa se termine cu o imbratisare. Nu vorbim despre cum ar fi depre daca ar fi, dar atata ne place si ne e comod, incat nici nu trebuie.

noi toti 3

I-a cumparat M bicicleta noua, mare, colorata, cea mai frumoasa. Ea are un jurnal in care scrie. Da stiu, la 8 jumate nu-mi amintesc sa fi vrut macar sa am jurnal, dar cum noi ne spunem orice mi-a dat sa citesc. Eu o emotionata si tematoare din fire cand vine vorba de sensibilitatea mea, incat nu stiam daca sa citesc sau nu. M-a bucurat ce am vazut, m-a facut sa si zambesc, m-a facut sa si plang. Este ea asa un amalgam de stari de bine si de curat si de incredere care pe mine mereu ma intareste, sau ma doboara, de frica sa nu dezamagesc.

Regula noastra include si incredere reciprocaatunci cand imi povesteste intrebarile nepotrivite pe care le-ar putea primi. Si stim asa:

“Mami, m-au intrebat daca el e tatal meu, si eu le spun unora ca da, unora ca nu, ca nici nu conteaza ce stiu ei. Cateodata le spun ca am bicicleta de la tata, de la voi, de la Londra. Si ei stiu cine e, ca doar l-au vazut pe M de atatea ori. E domnul ala care ne-a dat bani de inghetata asta vara, pe-afara.” Degajata.

Noi stim pana in varful degetelor ca ne e drag si bine asa, cand suntem. toti 3. astia simpli, cu drumul nostru, cu gandurile noastre si cu bicicleta nostra de la M, sau de la Londra, sau aia de la Falticeni, de la tata. Care e aceeasi bicicleta, dar diferita in functie de cine intreaba.

Mi-e drag de ea, cu ea, cu toate gandurile ei. Mamici, sa nu va fie frica de judecata lor. Se apara ei mai bine, cu vorbe faine, pentru cine va intreaba 😉

 

Advertisements

One thought on “Cu bicicleta de la Londra, sau de la Falticeni. Sau de la tata, pentru unii

  1. Am fost la un curs de parenting, si eu ca mamele moderne/curioasa/nebune (zi-i cum vrei) si zicea tanti aia acolo ca acum nu mai avem reguli avem intelegeri, acorduri, conventii. Ca cica regula ii impune copilului restrictii si genereaza comportamente de tip defensiv si reactii negative. Ce parere ai tu despre asta? 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s