Cum imi e si eu nu mi-s

Asta vara calatoream linistiti pe coasta de sud a Angliei, ca deh, ne place mirosul de iarba proaspat cosita. Ne-am oprit intr-un satuc, pe marginea unui sant si-am tras aer adanc in piept, un aer cald de fan si lemn ars, de flori si apus. M-a dus gandul, tot, la mine cand eram mica, apoi la bunicii ingropati, apoi la dulcele rasului ceaunului de mamaliga, apoi la Lidia, apoi gandul mi s-a asternut in ochi si-a inceput sa-mi curga pe obraz. Ud si sarat, asa cum stie el.

Am dus-o pe ea in suflet pana in urmatorul sat englezesc, ca din povesti, si-o aveam aievea pe iarba.

Cat a fost la mine am dus-o la mare, pe coclauri, i-a placut mult, vine iara vara (aia culmea cu multe ploi, aici), si-o sa vina iar. Abia astept sa-i vad parul (lung acum) fluturandu-i pe scara avionului in aeroportul din nordul Londrei.

Astazi a avut o criza de nervi in fata maica’mii, ca deh, nu o lasa afara cand vrea ea. Daca am fi niste mici gladiatori in copilarie, eu zic ca am sari fara discernamant la gatul dusmanului (parinti, bunici, dascali,astia adultii).

Astazi am avut o criza de mine, asa ca de prag trecut de 30, si mi-au intrat in suflet cateva simtiri pe care nu le-am mai avut.

Azi as fi vrut sa-mi cunosc copila asa cum se cunoaste ea, as fi frut sa-i inteleg nelinistile si greutatea gandului ca nu se intalneste cu prietenele afara. Azi mi-am dat seama ca m-am pierdut de atatea ori in plansul dusului afara, incat as fi facut orice sa intorc timpul sa stiu ca sunt atatea alte lucruri de facut in loc.

Azi mi-a fost copila trista, si eu, cu totul.

Fiecare din motive diferite, dar supararea mare e aceeasi.

Iti amintesti, Lidie, cat radem noi cand ne vopsim unghiile cum alegi tu? Stii cat ne suparam cand mancam prostii si apoi ne pare rau? Stii cat ne place harbuzul, tie inca din burtica? Stii cat ne veselim cand facem baie cu spuma si cu Claudine din Monster High? Stii cat mi-as dori sa-mi fii mare si sa stam la sfat, seara dupa ploaie..?

IMG_1878

Mi-ai fi prietena aia care-mi stie toate bunele,ca relele le arat usor, mi-ai fi omul care stie ce alergie imi face salata de vinete dar mi-ai da sa gust stiind cat imi place, ai fi femeia cu care as bea o cafea buna intr-o mansarda plina de carti, cu care as calatori, de mana, o lume intreaga, prietena pe care as imbratisa-o cand imi lipsesc toate prietenele astea plecate in lume, mi-ai fura parfumul, ti-as fura din haine, mi-ai pieptana parul ca-ti place iar eu te-as lasa sa te balacesti cat vrei in mare.

Imi esti omul mic pe care-l ador, care aduna in palme tot binele meu, care-mi unge simtul pana-n suflet.

O sa-mi stii fiecare simtire iar eu o sa plang cand o sa pleci, o sa ma mangai pe par cu liniste iar eu o sa-mi fi dorit sa te mangai mai mult pe spate cand adormi, o sa-mi aduci flori cand o sa ma vizitezi iar eu o sa-ti pregatesc prajituri. O sa-mi obervi ridurile cand o sa ma cauti si-o sa-ti sarut tamplele in somn.

Azi as fi vrut sa ma fi nascut mai curajoasa, sau macar sa ma fi dezvoltat in vreo neinfricata. Dar nu-i tarziu, ca de aia-mi esti, sa ma inveti sa fiu.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s