Mai mult imi ramane mare

Oare mai stii mai mama cand sufeream eu cu tine in burtica, cu tot? Cand imi era cu neputinta sa realizez ca planurile pentru mine sunt altele si ca urma sa am parte de ceva mai mult

Sa stii ca nu mereu intelegi de ce  nu-ti mai dai seama de diferenta dintre suparare si suferinta, sa nu mai distingi iubirea de prietenia absoluta. La fel cum ceilalti ajung sa nu inteleaga nici ce vorbesti, daramite ce mai simti.

Mi-ai scris pe o felicitare de 8 Martie, fix acum, la 9 ani, ca daca vreodata ma simt singura, tu imi esti alaturi orice-ar fi. M-am intrebat de ce ai scris asta si cum te simti atat de singura incat stii si despre mine. Doua luni dupa mi-am gasit raspunsul. Imi esti mereu, cu totul, cu tipete si jale, cu bucurii si rasete, cu maci in par si nisip pe degete dar si cu juliturile din genunchi. Acum am inteles. Stiu exact ca nu ai scris asta intamplator, la fel cum nu mi-ai fost intamplatoare.

Doar ca mai multul nu-mi vine. Imi e mai mare si nu stiu sa-l gestionez.

Daca as putea inventa o poveste dupa care sa merg pe drumul cel bun fara sa mai cad sa ma ranesc ar fi minunat, dar cum ai spus tu, ar fi alta poveste cu totul – nu aceeasi cu idei noi. In povestile tale mereu se intampla numai bun. Tot bunul.

Mai mare imi ramane gandul in minte cand as vrea sa-l las in urma, dar mami, dupa ce cazi si te lovesti, ai mai mare grija de tine.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s