Cu sfarsitul ne incepem

A fost soare azi, frumos, la Falticeni. Doar ca ciorapeii ei albi si camasa pe sub uniforma nu mai faceau pace cu soarele.

poz

A fost sfarsit de an, de clasa a treia. A fost bucurie cu diploma si cu gust de pizza. Au iesit la terasa dupa premiere. Are 10 ani fara 4 luni. A fost mandra tare si eu mai mult ca ea. Mi-a umplut dimineata de bucurie cu gandurile ei despre inghetata. Astepta doar sa mearga acasa sa se descalte si sa devoreze prima inghetata din vacanta.

Am intrebat-o cum a fost, a raspuns de-odata : ” Credeam ca nu mai terminam clasa a treia. Dar am terminat bine, mami!”

Apoi m-am vazut iar la 18 ai ei, cand termina-se-va a doispea’. Si zambeam printre lacrimi. Incepe vacanta mare, aia faina in care te bucuri de toata vara si faci teme abia in septembrie. Incepe alta etapa si pe mine ma sperie cealalta etapa din viata mea. Aia in care Lidia imi va fi mare si eu ma voi mici. Aia in care imi vor lipsi si anii astia mici, toti, adunati.

Anii pe care ii apreciezi tarziu, ca te-ai grabit sa faci, sa implinesti, sa ceva.. Ani pe care nu ti-i amintesti decat albit, cu zambet pe gura si cu lacrima la ochi. Cu amintirea ei mancand inghetata pe fuga, cu picioarele calde, in ciorapeii albi.

Imi va lipsi ea ca si-acu, doar ca va fi ea cea plecata, ma voi fi lipsit de mine doar sa nu se intample, dar nu te poti, decat atunci cand te sfarsesti…de durere, ca sa te incepi iar, pentru ca se mai intoarce acasa. Si te incepi cu fiecare sfarsit. Pana nu mai ai nimic de terminat.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s